Zbor / Flight

Post was created on April 14th, 2008

“[The sky] enveloped me, enveloped all the objects, the walls, and was almost palpable, almost velvet, blue; the deeper and denser the blue of the sky became, the more it could be perceived through the sense of touch… My euphoria became enormous, inhuman. I breathed the air and it was as if I were swallowing pieces of blue sky that replaced my lungs, my heart, my liver, my bones with this celestial substance, somewhere between water and air, and this made me so light, lighter and lighter, that I could no longer feel the effort of walking. (…) With a simple concentration of will, of energy, I could have risen from the earth as in a dream or as once upon a time.” — Eugene Ionesco, A Strol in the Air.

This is a miniature in the chamber-electronics (sub)genre I wrote in 2008, for Georgiana Bobocel’s choreographic show A Stroll in the Air (inspired by the namesake play by Eugene Ionesco). In the opening act, the main character, Bérenger, danced to this music in a wavering condition — actually flying, or maybe just imagining he does. The music keeps riding the thin line between dream and reality, opposing a machine-like piano line to a strip of timeless gestures in the other electronic and acoustic instruments.

Lucrarea de față reprezintă muzica primului tablou din spectacolul de dans contemporan Pietonul Aerului, al coregrafei Georgiana Bobocel, lucrare inspirată din piesa omonimă a dramaturgului Eugen Ionesco. Spectacolul s-a montat în anul 2008 la Universitatea Națională de Arte Teatrale și Cinematografie, cu următorii: dans – Dorin Eugen-Ionescu, Denisa Badea, Georgiana Dobre și Gabriel Alexandru; coregrafie și lumini – Georgiana Bobocel; compoziție, colaje muzicale și regie muzicală – Claudius Tiberiu Iacob.

„Zbor” realizează proiecția sonoră a unui univers oniric, în care gravitația, finalitatea și necesitatea sunt suspendate, și care propune o direcționalitate aparent haotică, a gândului (în zbor, pe Bérenger „privirea îl conduce în direcția dorită”). Muzica refuză să administreze doza tranchilizantă de absurd, pe care o distribuie Ionesco în toate piesele sale, alegând să urmărească în schimb tandemul zbor-vis, și, în subtext, contradicția vis-realitate.

Irealul și imponderabilul sunt creionate în primul rând prin alegerea orchestrației: instrumentul electronic, cu un timbru nefamiliar, și care evoluează impredictibil, eludează orice posibilă ancorare a ascultătorului într-un spațiu sonic cunoscut; harpa, flautul și celesta sunt soluții clasice, verificate și validate de mulți compozitori înaintea mea pentru a obține o sonoritate vaporoasă. Lipsa sau imprecizia de direcție transpar direct din lipsa unui demers dezvoltător al muzicii: discursul muzical acumuleaza elemente, dar nu le reutilizează în mod deosebit, fie ele modificate sau nu. Nu în ultimul rând, tempo-ul ales invită mai degrabă la contemplare decât la acțiune.

În fundalul acestui edificiu sonor, pianul interpretează o partitură mecanică și implacabilă, ca imagine auditivă a unui orologiu antic (cel care, în tăcerea nocturnă a camerei, ne conduce către lumea viselor, și ne urmează într-însa) sau a unei mașinării infernale imense (ce se împotrivește în rutina ei indiferentă „derapajelor” onirice — în definitiv, textul lui Ionescu asta face, opune visarea artistului unei societăți pragmatice și rutinate, reprezentată în piesă prin grupul de englezi).

Lucrarea poate fi descărcata în format audio (v. pagina Lucrări/Works) şi tipăribil. Vă rog să cereţi permisiune înainte de a prezenta în public această muzică, în întregime sau parţial.

Audiție plăcută!

No Responses to "Zbor / Flight"

Leave a Reply

LOOKING FOR?…

FEATURED MUSIC

compozițiile de care sunt cel mai mândru

RECENT MUSINGS

articole (rare) despre muzici