Rostul meu

Post was created on April 2nd, 2014

M-am intersectat (absolut fără voie) astăzi cu articolul mai vechi al unui imbecil notoriu, pe numele său Lucian Mândruţă, jurnalist ratat cu pretenţii de intelectual din noua gardă — care, cu mârlănească naturaleţe se plânge (în limbajul pe care l-a învăţat în universul strâmt dintre două străzi de la periferie) cum că creatorii de artă din ziua de astăzi şi-au pervertit menirea, şi nu mai oferă, domnule, satisfacţii eficiente şi palpabile, nu mai produc, carevasăzică, divertisment (în articolul său, Mândruţă foloseşte cuvântul frumos, dar se poate observa că nu face nicio diferenţă între cele două noţiuni).

Deşi la vremea apariţiei murdarului articol într-o revistă, altfel respectabilă — dar care a căzut, de atunci, ireparabil în ochii mei, Dilema Veche — am rezistat eroic ispitei de a-l zdrobi pe respectivul nemernic într-un articol pe măsura nimicniciei lui sufleteşti, astăzi, aflându-mă mai slab de înger, îi răspund, peste timp, scurt şi la obiect.

«Nu, nesimţitule, arta nu este ceea ce-i place portofelului tău. Iar rostul meu, ca artist, nu este să te amuz, nici să te satisfac, nici să-ţi gâdil plăcut urechea, nici să te umplu de adrenalină: mergi la circ, sau la curve, sau într-o cârciumă şi plăteşte-ţi un lăutar, sau vezi un film de acţiune de la Hollywood. Rostul meu de artist, contemporan, este să te trezesc.

Să-ţi străpung cu o cange sufletul împietrit şi plin de el, să-l scutur, şi să-i urlu în urechi: ăsta nu eşti tu. Nu pentru asta ai fost făcut, nu pentru asta te-a plămădit Creatorul. Să-ţi spun prin arta mea lucruri grele şi de nespus, până te podideşte un plâns nesfârşit, dureros şi fără lacrimi. Sau să-ţi îngân uşor o poveste uitată despre frumuseţea ta pierdută de odinioară şi să te înnec într-o neostoită sete de întoarcere. Sau, uneori, să-ţi zugrăvesc în culorile cele dintâi minunile uitate ale lumii, şi să sădesc adânc înăuntrul tău neliniştea şi dorul ucigător de adevăr.

Acesta este rostul meu ca artist din ziua de astăzi. Iar dacă umblătorii în somn şi aproape morţii-pe-dinăuntru cei asemeni ţie nu găsesc cu cale că un asemenea artist merită o pâine de mâncat şi o rogojină de dormit pe ea, foarte bine: am să umblu flămând şi desculţ, şi până la ultima mea suflare am să fac ceea ce ştiu că am fost chemat să fac: să te trezesc pe tine din ignoranţă şi din beţia unei false împăcări cu sine în care te încăpăţânezi să te afunzi.»

Şi cam atât am avut de spus.

No Responses to "Rostul meu"

Leave a Reply

LOOKING FOR?…

FEATURED MUSIC

compozițiile de care sunt cel mai mândru

RECENT MUSINGS

articole (rare) despre muzici